si totusi a ramas o durere..o rana deschisa..adanc ascunsa...nici numai stiu cum s-o vindec..Mi-as canta amarul...dar n-am versuri..numai pot gandi..cel mai bine ar fi sa plec...sa numai vad nimic..sa fiu invizibila...E ca si cum n-as exista...Rugamintile fierbinti ma rugau sa raman..si totusi cand am vrut sa plec nu ai facut nimic... O lacrima de a TA .udase pamantul sobru..Timpul trecuse nepasator pe langa mine...numai stiam sa zambesc..sa privesc la cer si ma spun [ te iubesc]..nu aveam cui...Era timpul sa-mi amintesc de trecut..Imi era dor de lucrurile vechi..de Tine...Vroiam sa zambesc din nou...sa numai plang....Stiam ca imi va fi greu...
Si totusi m-am intors...te-am zarit pe banca noastra...vroiam sa alerg sper tine...Dar deja avea cine sa -ti spuna te iubesc...INima mea era rupta in doua...deja simteam ca ma sufoc numai puteam sa continui asa....
Vroiam sa mor...poate acolo...puteam macar sa zambesc....Sufletul meu era ca un fum negru..ce te inneca..si iti insela privirea...si totusi..trebuia sa-ti multumesc...pentru ca Am avut sansa sa iubesc...ai fost singura persoana....
Cand am vrut sa-mi i-au la revedere de la taramurile mele..ceva m-a oprit era un inger...si mi-a spus...["Ai incredere in mine draga fiinta...nu-ti pierde unica sansa de a fi fericita...O sa treci ma depoarte din clipa asta....Acum plec..ramai cu bine...."]
-Staii!!am strigat eu...
In momentul ala ceva imi sopteste...:
-Te-ai intors...daca ai sti cat mi-ai lipsit...n-am putut sa te uit...ai fost si esti iunica mea iubire....
M-am intors si era Tu ...lacrimile mele....cadeau..cu un rost...
Parca inima mea se reintregise....
Si imi dadusem seama k eram pe punctul sa fac o prostie..sa renunt la toate lucrurirle minunate ce le aveam in fata....Renutam la frumosul..."Te iubesc".....
N-am sa uit ingerul ce m-a salvat......